Administrarea transdermică este rezervată în prezent medicamentelor puternic hidrofobe, cu masă moleculară mică. Astfel, macromoleculele hidrofile precum peptidele, acizii nucleici și proteinele utilizate pentru fabricarea vaccinurilor actuale nu pot fi eliberate în sistemul vascular pe această cale. În plus, metoda prezintă și câteva dezavantaje: posibilitatea de deteriorare a pielii, putând determina infecții, alături de imposibilitatea de a controla doza de medicament eliberată într-un anumit interval de timp și complianța scăzută a pacienților.
Echipa de cercetători care a realizat studiul și-a propus să evalueze eficacitate unui nou sistem de administrare transdermică, anume utilizarea chitosanului (CS), polimer cationic natural, biodegradabil, în acest caz fiind modificat cu fluorocarbon, rezultând FCS. Ulterior, cercetătorii au creat nanocomplexe prin amestecarea FCS cu ovalbumină (OVA) și imunoglobulină G (IgG), rezultând particule FCS/OVA și, respectiv, FCS/IgG. OVA și IgG-urile au prezentat structură și activitate neschimbate după formarea nanocomplexelor cu FCS. Prin intermediul acestor nanocomplexe, livrarea transdermică a fost semnificativ îmbunătățită, având capacitate foarte mare de penetrare în țesutul subcutanat.
Cercetătorii au concluzionat faptul că administrarea vaccinului transdermic pe bază de FCS declanșează o imunitate celulară mai puternică împotriva COVID-19, cu toate că imunitatea umorală prin anticorpi a fost inferioară în comparație cu administrarea de vaccin intramuscular.
Sursa: Romedic