Un nou studiu publicat în Genes & Development analizează implicarea proteinei PPARgamma (PPARγ) în apariția efectelor secundare ale tratamentului cu o anumită categorie de antidiabetice. Astfel, cercetătorii de la Școala de Medicină Perelman din cadrul Universității din Pennsylvania ar fi descoperit cum să elimine riscul de creștere în greutate al pacienților care urmează tratament cu tiazolidindione, categorie de antidiabetic destul de evitată în general din acest considerent.
Tiazolidindionele, cunoscute popular și ca glitazone, reprezintă o clasă de medicamente cu acțiune pe proteina PPARγ din celulele adipoase, aceste substanțe activând-o, și ducând implicit la scăderea glicemiei și micșorarea rezistenței la insulină la nivelul țesutului adipos, musculaturii scheletice și ficatului. Proteina apare sub două forme, PPARγ1 și PPARγ2, însă până recent nu se cunoștea existența vreunei diferențe funcționale între ele. Tiazolidindionele au început să fie utilizate în anii ‘90, însă popularitatea lor a scăzut din cauza efectelor secundare metabolice, precum creșterea în greutate.
Sursa: Romedic